E marea mea si fac ce vreau cu ea

Am o mica problema cu orasele: nu-l mai gasesc pe-al meu. Nu conteaza, pot sa fug. Pun pauza pe gandire si ma afund.

E marea mea si fac ce vreau cu ea. Asta pentru ca “Vama e asa cum vrei tu sa fie”.

Rapidul de 1 45 pleaca din Baneasa. Perfect. Mergem cu cortul, avem mancare inghesuita in bagaje, dar plecam cu al doilea tren spre mare, dupa o noapte in gara. Si nu oricum, ci la clasa I. CFR a insistat. Barfa si planuri in tren. Stop. Nu planuim, facem.

Popas in Constanta. “Miroase a mare, miroase a maaaareee!”. Si ce daca se uita tot vagonul la noi in timp ce topaim? Cui ii mai pasa cand deja te arde soarele pe fata? In plus, majoritatea ne arunca priviri frumoase iar restul nu conteaza. M-am lasat pe mine pe undeva prin gara. O sa ma culeg inapoi la intoarcere.

Ajungem la cort. O asezam pe Anca intre doua Teo. Ce poti sa-ti doresti mai mult?! Da, da, comenteaza dar o cam da de gol fata.

Nici mai mult, nici mai putin decat exact ceea ce aveam nevoie.

Zilele si noptile devin un lant intrerupt doar de mini reprize de somn. Cu cat esti ma obosit, cu atat ai mai multa energie. Si cum sa nu te odihnesti cand te lafai singura in cort pentru ca nimeni altcineva nu suporta sauna care s-a format acolo?

Dincolo de orice vama…Folk you 2010. Pittis nu mai e, dar parca nu poti sa nu ti-l amintesti zgribulit de frig pe scena, cu suvita sa carunta si neascultatoare care il gadila pe fata. Folk you nu avea imn, dar il avea pe el cantand clar pe scena la sfarsitul fiecarei seri: “Cand eram flacau la mama/ Hei, ce ploaie si ce vant…”

Seara zaci pe plaja printre zeci de acorduri si o gramada imensa de oameni care canta in cor, iar dimineata astepti soarele sa se sinchiseasca sa rasara dintre nori. Treci dintr-un cadru in altul fara sa-ti dai seama cum si cand a trecut tot timpul asta. Prea multe lucruri pentru doar cateva zile.

Zambete intortocheate si rastalmacite printre dinti de soare rosu. Tot ceea ce-i lipseste rasaritului este o cafea. La ora 5, orice automat de cafea e epuizat de prea mult bine. Nu suna acum. Abonatul vodafone s-a pierdut undeva printre sunete de valuri sparte si si-a acoperit mainile si picioarele cu nisip. Nu te aud, mi-am pus marea in casti. Dansul arlechinului prin sare. Am sa aduc acasa doar jumatate de plaja in par si in tenesi si cateva pietricele din mare. Si ce daca notiunea de pietricica e usor neclara pentru mine? As ascunde intreaga mare in rucsac, dar n-as mai avea unde sa ma intorc.